Ce-i lipsește domnului Iohannis

Azi ar fi, într-adevăr, foarte bine. Poate că tocmai ăsta e motivul pentru care oamenii au votat cu Iohannis, sperând cumva că va aduce toată țara la nivelul Sibiului sau că va crea măcar cadrul în care așa ceva să fie posibil. Totuși, suntem în 2015, iar dacă ieși puțin de pe strada Nicolae Bălcescu, acolo pe unde se plimbă miile de turiști, dar mai ales dacă te uiți atent în jur, vezi că și în cazul Sibiului lucrurile puteau sta mult mai bine. Sunt zeci de case pustii, tencuiala cade sau a căzut deja, multe monumente istorice de arhitectură sunt gata să se prăbușească, vopseaua dată acum zece ani când se pregătea Sibiul să devină capitală culturală europeană a început să se scorojească, multe dintre fostele bistrouri sau magazine sunt închise, iar senzația generală e de oraș-fantomă, ale cărei fațade atrag turiștii, dar ale cărui străzi lăturalnice sunt pustii de viață economică.

Sibiul, la fel ca multe dintre alte orașe transilvane, a reușit să se renoveze mai repede decât au făcut-o orașele din sudul și estul țării. Dar sărăcia se vede la tot pasul, imediat cum te uiți prin spatele vânzătorilor de înghețată artizanală și a mânuitorilor de steaguri medievale. Joburile atrase sunt în general slab plătite, pentru că antreprenorii locali de succes sunt puțini, iar marile firme care au investit aici au căutat în general mână de muncă ieftină și sprijin de la stat. Dacă te vei duce în orice orășel similar cu trecut medieval din Polonia, de exemplu, vei vedea că există o diferență de 10-15 ani de dezvoltare care nu a fost încă recuperată.

Așadar, da, ar fi bine ca și restul României să fie la nivelul Sibiului de azi, dar dacă asta se va întâmpla abia peste zece ani, atunci vom avea o mare problemă. Apoi, ce a fost ușor a fost făcut. Nu e chiar atât de greu să repari tencuiala la câteva zeci de case medievale și nici să pavezi niște străzi desfundate, să faci parcări civilizate și nici să amenajezi parcurile sau pistele de biciclete. E o măsură a incompetenței reale a restului autorităților locale faptul că îi aplaudăm pe cei care au făcut niște lucruri atât de banale precum amenajarea decentă a străzilor, încercând în același timp să fure cât mai puțin. Dar dezvoltarea adevărată a unui oraș – sau a unei țări – nu ține doar de aspectul exterior, de zugrăveli, băncuțe și panseluțe. Ține de o înțelegere a mecanismelor care animă nația din orașul sau țara respectivă, de atragerea comunității locale în procesul de dezvoltare și mai ales de scoaterea în față a unor obiective comune, ușor de înțeles și de urmat de către toți.

Sarcina care îi stă în față domnului Iohannis e așadar mult, mult mai grea decât amenajarea străduțelor unui orășel de provincie mare cât un cartier din București – că la panseluțe și pavaje se pricep și primarii de aici, și încă foarte bine.

Nu-l văd, din păcate, deloc activ pe domnul Iohannis în zonele în care chiar e nevoie de domnia-sa. Nu cred că mai vrea cineva un alt președinte-jucător care să calce în picioare legile pentru bunul său plac, dar nici un președinte-fantomă care să dea din când în când semne de viață din Olimp nu e chiar OK. A tace și a face e o lozincă bună pentru o campanie electorală, însă atunci când trebuie să construiești o țară e nevoie de mult mai mult decât de comunicate în general reactive la prostiile altora, e nevoie să fii în stare să comunici o viziune despre țara asta, despre viitorul ei, despre cum țara asta va arăta în următorii zece ani nu la fel ca Sibiul de azi, ci mult mai bine decât atât, pentru că altfel, în 2025, vom fi fost deja pierduți…

Trebuie să înțelegi și cum simte și gândește nația asta, pentru că dacă nu comunici la nivelul ei și mai ales pe înțelesul ei, te vei trezi că ai o agendă complet diferită de a majorității, iar ceea ce ți-a reușit într-o mică comunitate nu-ți mai iese la scară națională. Dacă nu te preocupă deloc această comunicare (presupune să și asculți, nu doar să vorbești), atunci orice țintă ți-ai propus va fi ratată. Poporul ăsta iartă orice, dar nu și aroganța, asta trebuia să știe deja consilierii domnului Președinte…

Nația asta are un potențial uriaș, fapt care se vede clar în cele câteva comunități locale care au fost activate de primari sănătoși la cap. Însă, fără o personalitate care să tragă după ea alte personalități la fel de sănătoase la cap, care să scoată la iveală și să pună în posturi-cheie oameni de valoare reală, nu contrafăcută, care să vină cu un plan concret pentru țară și să inițieze o mare dezbatere despre acesta, apoi să-l pună apăsat și consecvent în aplicare (iar Constituția îi oferă suficiente pârghii în relația cu Parlamentul și Guvernul), riscăm să mai pierdem alți zece ani într-un fel de spoială autohtonă, mascându-ne sărăcia cu fațade viu colorate, mai reparându-ne tencuiala prost pusă de la început, mai punând o panseluță, mai muncind pe te miri ce pentru străini, mai fiind consultați doar când e nevoie de noi în treburile Europei și fiind ignorați în rest. O nație mereu în postura de tânără speranță, dar din ce în ce mai îmbătrânită și fără rost.

Este domnul Iohannis în stare să se încumete a ieși din prostrația ultimelor luni și să se apuce realmente de treabă, mai bine decât a făcut-o ca primar la Sibiu? Să sperăm. Altfel, ar fi păcat să avem ghinion…